Visarion Toia – cuviosul mărturisitor

Născut la 28 mai 1884, într-o familie de agricultori din Secuieni, jud. Bacău, de mic copil a simţit chemarea pentru cele bisericeşti. La 8 septembrie 1908, tânărul Vasile Toia a intrat ca frate în mănăstirea vâlceană Frăsinei. Fiind dotat cu o voce plăcută, a urmat şcoala de cântăreţi bisericeşti, iar în 1910 a fost mutat la Mănăstirea Lainici.

În 1922 a intrat în monahism, în 1927 a primit rangul de protosinghel, iar la 15 ianuarie 1929 episcopul Vartolomeu Stănescu l-a numit stareţ al Mănăstirii Lainici. Aflat la conducerea acesteia, părintele Visarion a depus o amplă activitate gospodărească şi duhovnicească, rămânând în posteritate ca al treilea ctitor.

În timpul şantierului de la Bumbeşti-Livezeni, deschis de regimul comunist, în anul 1949, părintele Toia a organizat un spital pentru cei schilodiţi în timpul lucrărilor, fiind mereu aproape de aceştia.

Conform Securităţii, Visarion Toia contracara astfel campania de educare marxist-leninistă care se desfăşura în zonă. Mai mult, părintele organiza pelerinaje împreună cu minerii din Valea Jiului şi refuza cu obstinaţie ocuparea chiliilor de către trupele de Securitate care luptau împotriva partizanilor din munţi, manifestări care au atras atenţia organelor de represiune. A fost maltratat de Securitate, dar nu a putut fi salvat, nici la spital, astfel încât la 8 noiembrie 1951 a trecut la cele veşnice.

(Adrian Nicolae Petcu – Ziarul Lumina)