Academicianul Motaș Constantin, apărător al adevărului, dreptății și onoarei
Academicianul Motaș Constantin, directorul Muzeului ”Grigore Antipa” din București, fusese unul dintre fruntașii social-democrației, care nu-l părăsiseră pe Titel Petrescu, cum o făcuseră Ștefan Voitec, Lotar Rădăceanu, Tudor Ionescu, zis și plastograful și alții. […]
[…] Motaș Constantin ne-a povestit cu mult umor întâlnirea sa cu Ana Pauker, persoana de mare încredere a lui Stalin și nr. 1 în Biroul Politic al PCR. Aceasta i-a oferit un post de ambasador în schimbul trădării social-democrației. Dar profesorul, profund jignit pentru murdara sa ofertă, , a insultat-o, folosind cei mai duri termeni, după care a părăsit încăperea. ”Ai să plătești scump pentru asta!” a urlat tovarășa Ana. ”Ai să mori în pușcărie!”.
Dacă amenințarea sa s-a materializat în șapte ani de închisoare, doar justiția era în mâna comuniștilor, urarea de a nu mai vedea lumina zilei nu s-a împlinit. Dumnezeu a vrut ca profesorul Motaș Constantin, urmașul vrednic al lui Emil Racoviță, să scape cu viață din închisorile comuniste, ultima prin care a trecut fiind cea de la Sighet. S-a eliberat în anul 1956. L-am vizitat în anul următor, după lungi investigații pentru a-i afla adresa. Rămăsese același mare caracter, apărător al adevărului, dreptății și onoarei.
În anul 1991, la mulți ani după moartea sa, Academia Română a comemorat 100 de ani de la naștere. Fusese unul dintre prestigioșii săi membri. Am regretat că n-am putut răspunde invitației de a participa la această comemorare, fiind plecat la Conferința interparlamentară de la Santiago (Chile). Dacă n-am putut să spun atunci foștilor săi colegi și discipoli că magistrul lor și al nostru, al celor din închisori, a fost un exemplu de curaj și demnitate, o fac acum. Și le-aș mai fi spus că magistrul nu și-a întrerupt nici o clipă activitatea didactică, în ciuda mizerabilelor condiții în care trăiam. El și-a continuat lecțiile de zoologie și speologie în spelunca Jilava, cum denumea această temută temniță subterană. ”Dacă regret ceva, ne spunea profesorul Motaș, este faptul că am lăsat neterminată o lucrare tratată și de un japonez care, în felul acesta, va avea întâietatea publicării sale”. Și câți oameni de știință, de cultură nu și-au lăsat pe birou operele neterminate, fiind întemnițați pentru vina de a fi fost buni români și apărători ai democrației. Comuniștii au trecut cu tăvălugul lor peste tradițiile, obiceiurile și cultura noastră.
(Sabin Ivan – Pe urmele adevărului, Ediția a II-a, Editura Ex Ponto, Constanța, 1996, pp. 23-24)