Constantin Motaș

Savantul Constantin Motaș, ateul declarat care L-a găsit pe Hristos printre zăbrele

Intrai și mă văzui tot în aceeași cameră numărul 3, din care nu prea demult plecasem; impardonabilă scăpare a celor de la grefă – în ciuda transformării omului, adusă de socialism. Și am rămas în pâclă și în zoi încă vreo două săptămâni de zile. Monotonia neclintită și cleioasă, ca a curmalelor presate în cutie, ne-a fost curmată iarăși, prin introducerea a încă patru inși, unul din ei fiind profesorul universitar de entomologie Constantin Motaș, de la Universitatea din București – „nașul a toată goanga ce apărea în orizontul cercetării”, după cum însuși ne-o mărturisise, cu o fermecătoare modestie și candoare.

Academicianul Motaș Constantin, apărător al adevărului, dreptății și onoarei

Academicianul Motaș Constantin, directorul Muzeului ”Grigore Antipa” din București, fusese unul dintre fruntașii social-democrației, care nu-l părăsiseră pe Titel Petrescu, cum o făcuseră Ștefan Voitec, Lotar Rădăceanu, Tudor Ionescu, zis și plastograful și alții. […] […] Motaș Constantin ne-a povestit cu mult umor întâlnirea sa cu Ana Pauker, persoana de mare încredere a lui Stalin și nr. 1 în Biroul Politic al PCR. Aceasta i-a oferit un post de ambasador în schimbul trădării social-democrației. Dar profesorul, profund jignit pentru murdara sa ofertă, , a insultat-o, folosind cei mai duri termeni, după care a părăsit încăperea. ”Ai să plătești scump pentru asta!” […]

Constantin Motaș: ”Văd acum în miezul vieţii lucrarea lui Dumnezeu. Este o bucurie imensă”

Biolog, socialist, ateu. În temniţă sufletul şi mintea lui s-au deschis lui Hristos. „Văd acum în miezul vieţii lucrarea lui Dumnezeu. Este o bucurie imensă. Să ne rugăm! Hai să ne rugăm!”, spunea el. Şi se ruga iar când termina începea să expună o antropologie creştină. (Ioan Ianolide – Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă, Editura Bonifaciu, București, 2012, p. 313)

Într-o lume ce dicta spălarea creierelor, profesorul Motaș a ținut conferințe despre creier

Uneori conferințele se transformau în cursuri. Astfel, profesorul universitar Constantin Motaș, condamnat la douăzeci și cinci de ani pentru simplul motiv că era social-democrat în C.C. al PSD-Titel Petrescu, aflat într-o cameră în Jilava, a conferențiat câte o oră zilnic, timp de o lună despre creier. Fiecare avea datoria și dreptul de a vorbi și era îndemnat să o facă. (Aurel Sergiu Marinescu – Prizoner în propria țară, Vol. II, Editura Du Style, New-York, 1996, p. 96) * Titlul articolului este chiar titlul dat de memorialist în cartea sa.