vezi galerie foto (1 foto)
Mihai Timaru
"Să știe generațiile de azi și de mâine ce a însemnat comunismul pentru lumea întreagă și în mod special pentru poporul român. Pentru că nu la voia întâmplării s-au năpustit comuniștii asupra acestui neam. Trebuie să știți, voi, tinerii, că părinții și bunicii voștri au opus cea mai mare rezistență împotriva satanei roșii, împotriva antihristului pe pământ."
  • 05 Februarie 1918
  • Gornești, Mureș
  • viticultor
  • 15 ani
  • Galați, Gherla, Jilava, Aiud
  • 13 Mai 2005
    • Amintiri de la Gherla
    • Destinul unui ofițer. Amintiri
    • Memorial din cotul Carpaților

Media kit FCP (bannere)

Fericiti cei Prigoniti

Mărturii ale cititorilor

10 cărți de bază

Promovăm

Fototeca ortodoxiei românești

Nu este acum prima dată când apar în fața marelui public. Am mai făcut-o într-unul din episoadele serialului “Memorialul Durerii”. Atunci am răspuns la întrebările puse și am povestit câte ceva din închisoarea în care m-au aruncat comuniștii. Ca în orice film, vorbele mele au trecut repede și nu știu câți dintre telespectatori au reținut esențialul.

De data aceasta m-am hotărât să-mi pun pe hârtie biografia, fie și sumară, fiindcă vorbele fug, chiar dacă sunt rostite într-un film, în vreme ce scrisul rămâne. Fac aceasta numai la îndemnul puținilor mei prieteni care mi-au mai rămas, ci și la dorința unor tineri dornici să cunoască o epocă întunecată care, celor de vârsta mea, le-a strivit practic viața.

Mihai Timaru era orginar din Târgu Mureș, dintr-o familie numeroasă, erou în luptele de la Odessa și, acum, în loc de decorațiile pe care le primise, avea organismul rău șubrezit, în urma chinurilor și suferințelor trăite mucenicește în timpul reeducării din închisoarea Gherla.

Pe lângă boala de plămâni, avea ficatul foarte mărit și multe măsele rupte, din cauza făcălețului cu care a fost torturat.

În curtea Secţiei mă regăsesc cu o sumedenie de cunoscuţi.1 La fiecare pas, câte o bucurie. [...]

Prin poarta Secției apare un om. A evadat pentru câteva momente dintr-o celulă rezervată bolnavilor. Imediat este înconjurat de camarazi. Este aproape strivit de multele braţe care îl cuprind. Se aud strigăte de surpriză: Timaru, Timaru...

Îmi aminteam de Timaru de la Brașov, care povestise că n-a împușcat, cât a fost pe front, pe nimeni. Ci doar i-a speriat de moarte, zburându-le din mâini, ori câte-un bidon cu vodcă, ori câte un binoclu, celor care strigau măscări și îndemnuri de a se preda! Aici nu aveai cum să-ți cruți conștiința, neparticipând la torturarea fraților tăi de suferință. Domnul Timaru cruța inamici, considerându-i oameni. Aici suntem forțați să ne torturăm frați cu frați, noi între noi!

(Ștefan Ioan I. Davidescu, Călăuză prin infern, Vol. II, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003, p. 210)

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Trebuie să mărturisim prin comportarea de zi cu zi, poate cu suferinţă, cu sânge şi chiar cu viaţa de ni se va cere." Traian Trifan

Ultimele comentarii