Ioan Pintilie
  • 30 Decembrie 1926
  • Tecuci, Galați
  • student
  • 2 ani
  • Suceava, Pitești
  • 14 Ianuarie 1951

Media kit FCP (bannere)

Fericiti cei Prigoniti

Mărturii ale cititorilor

10 cărți de bază

Promovăm

Fototeca ortodoxiei românești

Am considerat ca fiind o mare greseală ședintele legionare pe care le făceau unii camarazi, adunându-se într-un colț, fapt pe care am căutat să-l înlătur, dar nu am reușit.

Cel care a venit la mine, eu fiind șef de cameră, și mi-a cerut dezlegarea și participarea la acestea, a fost bunul meu prieten, camarad și coleg de la medicină, Ionică Pintilie. Cu el activasem în libertate, îl cunoșteam bine și se legase între noi o strânsă prietenie.

O figură luminoasă era studentul medicinist Pintilie, sclipitor de deștept și de mare franchețe. Deși sesizase aspectul dubios al unor colegi de cameră, exprimă deseori opinii tot atât de judicioase pe cât de incisive la adresa comunismului, în special al celui sovietic. Printre altele el sancționa sever opiniile laudative privind unele lucrări de anvergură începute de regimul de conducere, spunând că în aceeași manieră au fost construite și piramidele, lăsând în urmă zeci de mii de morți.

Pep1 fu convins auzindu-l pe Pintilie, că va fi aspru încondeiat de cei din grupa lui Țurcanu. Medicinistul în cauză era scund, puțin rotofei, dar întreaga ființă exprima inteligență și onestitate. Pep se amuza de umorul sec al respectivului, care povestea întâmplări banale din viața de student la Iași, învăluite într-un farmec deosebit. [...]

Se apropiau Sărbătorile Crăciunului. Participasem la o mulțime de grozăvii, dar, cum omul este o ființă înspăimântător de adaptabilă, ne simțeam din ce în ce mai puțin impresionați de monstruozitățile la care participam. [...]

Cu ochii noștri de vinovați îi priveam cum acum, în postul Sfintelor Sărbători, erau siluiți să-l încalce ”mâncând” din ”drăceștile bunătăți” care deveniseră ”meniuri de tradiție” atât de Nașterea Domnului cât și la Crucificarea Sa, de Paște! [...]

...A venit din nou Țurcanu, care m-a mutat de la locul meu pe celălalt prici, spunându-le celor din comitet să-mi dea  voie  să  stau întins  pe  prici,  iar  închiderea  să  mă găsească sub pătură.

Tot  acum voi fi  martor la o altă scenă zguduitoare, când  l-au  bătut  pe  Ion  Pintilie.  L-au  bătut  până  a înnebunit. În această stare a început să-i înjure, când pe româneşte, când în limba franceză, trecând apoi la râs şi iar la înjurături. Cei care îl băteau, crezând că simulează, continuau să-l lovească, până ce studentul medicinist de la Iaşi nu a mai putut zice nimic.

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Trebuie să mărturisim prin comportarea de zi cu zi, poate cu suferinţă, cu sânge şi chiar cu viaţa de ni se va cere." Traian Trifan

Ultimele comentarii