Mircea Mîrza
  • 13 Iunie 1929
  • Sibiu
  • elev
  • 4 ani
  • Târgșor, Capul Midia
  • 30 Noiembrie 1952

Media kit FCP (bannere)

Fericiti cei Prigoniti

Mărturii ale cititorilor

10 cărți de bază

Promovăm

Fototeca ortodoxiei românești

Mircea Mârza era un flăcău din Sibiu. Fiul generalului în retragere Mârza și (se zice) al unei nemțoaice de viță nobilă. La data arestării tocmai absolvise liceul de marină din Constanța ca șef de promoție. Potrivit de statură, bine proporționat și frumos ca un înger. Eu cu Nelu Duca - adesea - ne opream din plimbare și privindu-l ne minunam cât de darnică a fost natura când acest flăcău s-a născut pe lume. Natura da, a fost darnică dar, după cum se va vedea nu și ursitorile...

Printre tinerii veniți la Târgșor se afla și un grup de la Sibiu, elevi de liceu ca și cei de la Cluj. [...] Ținuți o bucată de vreme izolați, fără nici o rațiune, se putea totuși lua legătura cu ei. Figura unuia dintre ei se desprindea cu pregnanță. Era Mircea Mârza, elev la un liceu din Sibiu. Fiul al Generalului Mârza, Mircea păstra în structura sa efectele unei educații nobile, generoase și de caracter ale familiei din care se trăgea. Tatăl său, vechi ofițer, trăind în Transilvania, fusese înnobilat de către autoritățile austriace, pe vremea când această provincie românească făcuse parte din Imperiul Habsburgic, cu titlul de Reus von Ritter. Mama sa, de origine germană din Transilvania, îi imprimase fiului său calități de franchețe, demnitate și bună cuviință. Ca orice membru al comunității germane care punea preț și pe îndeletnicirile practice în familie, fără a considera aceasta o rușine sau o înjosire, îi făcuse fiului său, destul de mic de altfel, un costum de haine, cărămiziu, tip sport, care era foarte reușit și pe care l-am admirat cu sinceritate, văzându-l îmbrăcat cu el în zilele de sărbătoare.

Într-o seară, înainte de stingere, toți erau întinși pe priciuri; unii deja dormeau, alții se rugau, se gândeau sau povesteau. Lângă mine era un mic grup de elevi din Sibiu și între ei, cel care povestea era Mircea Mîrza, un copil frumos de era o plăcere să-l privești. Avea un ten roz, ca de piersică și o voce în schimbare pe care mereu și-o dregea să pară mai dură, să aducă măcar cu una de ”lup de mare”. Mircea era elev în școala de marină. Ce povestea era interesant și îl ascultam atent pentru că eu însumi trecusem prin frământări asemănătoare numai că nu aș fi avut curajul să le povestesc și altora.

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Trebuie să mărturisim prin comportarea de zi cu zi, poate cu suferinţă, cu sânge şi chiar cu viaţa de ni se va cere." Traian Trifan

Ultimele comentarii