În viața mea nu mi-a fost dat să întâlnesc o personalitate mai puternică și mai înfluentă decât bădia Fănică Tumurug. El era cel ce potolea toate spiritele oricât ar fi fost de învrăjbite între ele. Orice ceartă sau neînțelegere dintre deținuți era potolită de acest om și părțile plecau de la dânsul mulțumite.
L-am avut camarad de lagăr dincolo de cercul polar. Prin cântecele lui, Fănică Tumurug, a reușit să mențină moralul ofițerilor români din lagăr. După 23 august 1944, începură să se perinde prin lagăr indivizi necunoscuți spre a recruta voluntari pentru divizia ”Tudor Vladimirescu”. Venise și Ana Pauker, o evreică bolșevizată, spre a ne convinge. Fănică Tumurug, cu vocea lui blândă și plină de respect a refuzat propunerea.
[Pe Fănică Tumurug] l-am avut pedagog și profesor de sport la liceul ”Miroslava” – Iași, unde mai fusese numit și instructor cu premilităria și organizator al unor serbări de o rară frumusețe. Avea o vioară la care ne cânta, iar noi elevii ascultam extaziați fără să clipim din ochi, parcă-am fi fost ciopliți din piatră… Cei mai mulți dintre noi eram orfani de război cum și dânsul era. Diferența de vârstă dintre mine și el era mică, iar ca orfan de război simțeam nevoia unei călduri sufletești… și nu numai eu ci și toți colegii mei.
