Uciderea premeditată a părintelui Teodor Codilă
Preotul Codilă, sobru, înzestrat cu o sănătate bună când a venit în lagăr, muncind serios, cu rezultate excelente, simțind că-i slăbește privirea, a rugat autoritățile lagărului să-i schimbe locul de muncă, întrucât nu mai poate face față: ”Chiar la un loc mai greu, dar nu unde sunt, pentru că nu mă pot baza numai pe ureche, lucrând ca perforator”.
Ofițerul a dat ordin să nu-i fie satisfăcută cererea banditului Codilă.
După acest raport, a mai lucrat preotul Codilă încă o lună și din nou a cerut ca în cazul în care nu poate fi schimbat, să i se cumpere din banii ce-i reveneau din salariu ochelarii de care avea neapărată nevoie. Nu a fost aprobată nici această cerere.
Toți perforatorii fuseseră schimbați la locuri diferite de lucru, cu excepția preotului Codilă, care era condamnat să lucreze numai la steril, în putregai, fără nici o explicație.
Într-o noapte, părintele Codilă a făcut operația de ”coptuire”, trăgând cu ranga de o falie de rocă. Cu ochii slabi și numai la lumina unei mici lămpi cu carbid, n-a putut vedea o altă falie care amenința cu desprinderea. Odată cu falia de la suprafață, vizibilă mai ușor, s-a desprins și falia a doua, care l-a acoperit. Alarmate echipele din vecinătate, au alergat și au degajat trupul, dar nu l-au trimis imediat la spital. L-au scos la suprafață, unde l-au ținut de la orele 10 seara, până a doua zi, la 5 dimineața. În drum spre spital a murit1.
(Gabriel Bălănescu – Din împărăția morții. Pagini din istoria Gărzii de Fier, Editura Gordian, Timișoara, 1994, p. 148)
1. Aurel Vișovan, unul din deținuții care a participat la salvarea părintelui, susține că acesta era deja mort după ce a fost scos de sub rocă.