Grigore Zamfiroiu
  • 24 Septembrie 1913
  • Bumbești, Craiova
  • profesor, monah
  • 11 ani
  • Jilava, Aiud, Peninsula (Valea Neagră), Poarta Albă
  • 10 Ianuarie 1997
    • Cărarea mea
    • O poveste și un poem
    • Opere alese

Media kit FCP (bannere)

Fericiti cei Prigoniti

Mărturii ale cititorilor

10 cărți de bază

Promovăm

Fototeca ortodoxiei românești

Gândul care urmează mă duce la domnul Nae Dumitrescu a cărui pregătire mi se părea onorantă, fiindcă făcuse studiile la Anvers. Făcea și el parte din „Coloana” a 6-a. Era un mare apicultor, știa tot ce se poate face din miere și tot ce poate produce o albină. Nae Dumitrescu era om cumsecade, răbdător și cu bun simț, cunoscut și ca prieten al domnului Zamfiroiu Grigore, despre care am pomenit numai în treacăt. Drept și încrezător, profesor de psihologie, preda limba și literatura română, era foarte apropiat, chiar prieten cu Telu Udroiu, un tânăr foarte dezghețat și descurcăreț. Ei toți aveau orientare legionară. Prietenoși, deschiși, comunicativi, oameni cu suflete mari, capabili să ajute oricând și pe oricine.

Cu ochii săi negri, inteligenți și pătrunzători, pe care chipul cu trăsături fine de bărbat frumos și ars de soare îi face și mai expresivi, profesorul Grigore Zamfiroiu poartă în el o ardoare deosebită, scoasă la lumină de glasul blând, dar ferm și convingător, când prezintă o situație sau expune un punct de vedere. Combatant, ca ofițer de rezervă, în U.R.S.S., a fost prizonier de război câțiva ani, neacceptând să vină în țară cu diviziile prosovietice ”Tudor Vladimirescu” sau ”Horia, Cloșca și Crișan”. Este prieten bun cu ”Nea Nae”, de la care aflu câte ceva despre ”Grigore”, cum îi zicea dânsul, cu respect pentru valoarea umană a acestui gorjean, cu severe principii etice încorporate organic și devenite natură și substanță a sa.

Profesorul Zamfiroiu (mai târziu, Părintele Grigore) este preocupat în permanenţă de problemele spirituale şi religioase. A suferit şi el mult în viaţă: prizonierat, închisoare, prigoniri…

Compune poezii. Are un minunat “Marş al închisorilor”, pe care l-am învăţat pe când eram la mină, de la cei care veniseră de la Canal. Şi melodia este la înălţimea versurilor. Refrenul este ca o previziune pentru misiunea noastră în România de mâine:

“Se întorc din hăul închisorii

Bărbaţii albi, cărunţi feciorii,

Năvala vieţii sfinte vine

Din temniţi, lagăre şi mine.”

(Pr. Liviu Brânzaș - Raza din catacombă)

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Trebuie să mărturisim prin comportarea de zi cu zi, poate cu suferinţă, cu sânge şi chiar cu viaţa de ni se va cere." Traian Trifan

Ultimele comentarii

Login cititori